Cand ma aplecam pe banca sa scriu, imi impungea capul pieptului. Era o cheie banala de bloc, auriu coclit, cu gust metalic si sarat.Cheile erau ascunse pe sub haine, lipite de piele si de respiratiile noastre nauce. Din cand in cand, sufocati de panica, ne pipaiam sa vedem daca mai sunt acolo. Traiam tot timpul cu spaima ca “am pierdut cheia”. Se intampla…, urmau ore intregi de stat pe betonul din fata blocului, nemancati, in asteptarea parintilor care aveau sa ne pedepseasca pentru efortul de a schimba yala de la intrarea in casa. Cheile erau cea mai de pret avutie a noastra. Si nimeni nu trebuia sa afle ca le purtam legate de gat. Eram speriati cu scenarii apocaliptice, in care hotii de apartamente ii urmareau pe cei vorbareti si-i atacau chiar in fata usii.
ADUSI DE BARZA
N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi. Am trait. Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele, printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa. Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare. Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma.
Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat. Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture avea un nume. Cei care “driblau” erau la fel de pretiosi ca si o minge “Artex”. Jucam “Tara, tara, vrem ostasi” si “Flori, fete sau baieti”, de-a “v-ati-a”.Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.
Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata “foarte bine” la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din flori multicolore.
Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de poze decupate si scriam in loc de mail-uri lungi scrisori de dragoste.
Asa este Ramonel..ati trait o copilarie "perfecta"..desi pentru copilasii vremurilor noastre ar parea atat de plictisitor acest mod de viata..ei mereu atat de "busy" in a manui mouse-ul pc-ului pentru a trece la ultimul level al jocului adus de mama si de tata cu ocazia Craciunului.. in niciun caz de Mos Craciun?.." Ce-i aia ma Mos Craciun..nici nu exista.."..ani frumosi..varsta superba..amintiri de neuitat..eu fac parte din generatia '84..adik oleaca mai "vechi"..copilarie marcata de mirosul gumei Turbo, al aromei ciocolatei Kiss kiss si de fiorii pe care ii simteam cand ni " se cerea prietenia"..nu aveam mess si nici mp4 dar avea ganduri pure, si prietenii adevarate, fara a ne trimite emoticon-uri si fara a ne trimite sms-uri pentru a iesi la joaca..eram doar..simpli..niste simpli copii pentru care viata era ca o joaca si nu ca o lupta cu monstrii din jocul X dupa calculator..ma bucur sa vad ca mai exista "copii", cum imi placea mie sa va spun si la scoala, care au sentimente de nostalgie dupa o perioada asa frumoasa cum e COPILARIA..as incheia cu un vers care ma fascineaza si culmea..se mai si potriveste contextului nostru:
RăspundețiȘtergere"Unde esti copilarie, cu padurea ta cu tot?"
Pupicei de la Teacher